Scurt istoric al Poliției Naționale

     Schimbările sociale, politice, economice şi culturale, care au avut loc, la sfârşitul anilor '80 al secolului XX, în Republica Moldova, au influenţat profund activitatea organelor responsabile de apărarea ordinii publice şi de drept.

    Ca urmare a discreditării organelor de miliţie, tot mai contestată devine denumirea de "miliţie", iar tendinţa, de înlocuire a denumirii organelor de asigurare a ordinii publice cu denumirea de ”poliţie”, devine tot mai puternică.

    După declararea, la 23 iunie 1990, a suveranității Republicii Moldova, a fost demarat procesul de constituire a unui sistem propriu, național, în domeniul afacerilor interne.

    Astfel, la 13 septembrie 1990, Guvernul Republicii Moldova a adoptat Hotărîrea nr. 321 “Cu privire la reforma organelor Ministerului Afacerilor Interne al R.S.S. Moldova”, care prevedea crearea Departamentului de Poliţie şi a secţiilor de poliţie raionale. Prin urmare, locul miliţiei este ocupat de noile organe ale afacerilor interne – POLIŢIA.

    La 18 decembrie 1990, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea cu privire la poliţie. Imediat, după aprobarea Legii, a început un amplu proces de restructurare, modernizare, și de constituire a organelor afacerilor interne, Poliția Republicii Moldova devenind o instituţie, bazată pe principii democratice, în serviciul cetăţeanului și menită să apere valorile fundamentale ale societăţii.

     O filă importantă, a istoriei Poliţiei Republicii Moldova, constituie participarea la conflictul armat din Transnistria, fiind una din cele mai grele şi mai sângeroase încercări, la care a fost supusă Poliţia Republicii Moldova, deși principale atribuţii ale acesteia erau ocrotirea ordinii publice şi asigurarea respectării legalităţii.

    În acest conflict armat, toţi poliţiştii şi-au făcut datoria cu demnitate, dând dovadă de curaj, bărbăţie şi devotament. Pe cîmpurile de luptă, pentru apărarea suveranității și integrității Republicii Moldova, și-au pierdut viața 89 poliţişti.

    În pofida situaţiei social-politice deloc simple, tensiunilor din regiune, cauzate de conflictul transnistrean, reformele, în cadrul organelor afacerilor interne, au continuat.

    O atenţie deosebită s-a acordat perfecţionării cadrului legislativ, fiind elaborate şi remise, Parlamentului şi Guvernului, spre examinare, un şir de proiecte de legi şi acte normative, ce ţin de activitatea organelor de drept. Totodată, a fost optimizat numărul polițiștilor (de la 43,6 pînă la 30,0 la 10 mii locuitori), substituite unele funcţii atestate cu funcţii de salariaţi civili, etc.

    În urma colaborării internaţionale au fost semnate acorduri interguvernamentale între Republica Moldova şi statele Europei Centrale şi de Vest, precum şi alte state din regiune.

    Cu suportul Consiliului Europei, în conformitate cu programul pentru protecţia drepturilor omului, au fost organizate seminare de instruire cu diferite tematici. În același timp, mai mulți experţi ai Consiliului Europei au evaluat situaţia în domeniile ce ţin de respectarea drepturilor omului în activitatea poliţiei, detenţia în poliţie și etica poliţienească.

    Necesitatea reformării Poliției a fost dictată, nu doar, de aspiraţiile de integrare europeană ale Republicii Moldova, ci și de necesitatea soluționării stringente a multiplelor probleme constatate în funcționarea sistemului afacerilor interne și în activitatea poliţienească.

    Astfel, la 27 decembrie 2012 a fost aprobată noua lege (nr. 320) cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului, care a intrat în vigoare la 5 martie 2013. 

    Conform noilor prevederi ale legii, Poliţia a fost organizată în Inspectoratul General al Poliţiei, subdiviziuni specializate şi subdiviziuni teritoriale, care au menirea de a apăra drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei prin activităţi de menţinere, asigurare şi restabilire a ordinii şi securităţii publice, de prevenire, investigare şi de descoperire a infracţiunilor şi contravenţiilor.

Competențe:

1) să elaboreze regulamente de organizare şi funcţionare a subdiviziunilor din subordine;

2) să antreneze în procesul de elaborare şi coordonare a documentelor în domeniile ce ţin de competenţa sa reprezentanţi ai autorităţilor publice și ai societății civile;

3) să identifice, să atragă și să implementeze asistenţa externă pe liniile de activitate;

4) să emită spre executare acte administrative obligatorii referitoare la domeniul specific de activitate;

5) să participe la elaborarea și avizarea proiectelor actelor normative și documentelor de politici în domeniile de competență;

6) să asigure coordonarea acţiunilor subdiviziunilor Inspectoratului, în vederea mobilizării şi organizării activităţii orientate spre realizarea sarcinilor de serviciu;

7) să solicite de la persoane juridice şi fizice informațiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor ce îi revin în cazurile și în limitele stabilite de lege;

8) să solicite de la autorităţile publice și de la alte persoane juridice, indiferent de forma juridică de organizare, executarea sesizărilor cu privire la lichidarea cauzelor comiterii infracţiunilor şi contravenţiilor şi a condiţiilor care le generează;

9) să solicite accesul şi să utilizeze bazele de date oficiale în domeniul informaţiei statistice, economice şi juridice în conformitate cu legislaţia, precum şi accesul la materialele din dosarele personale ale angajaților săi, în limita scopului şi temeiului legal, cu asigurarea securității şi confidențialității;

10) să colecteze, să prelucreze şi să păstreze informaţiile despre persoanele care au săvârșit fapte ilicite sau prejudiciabile, să creeze şi să utilizeze baze de date proprii, să utilizeze bazele de date ale altor autorităţi, cu respectarea prevederilor legislaţiei cu privire la protecţia datelor cu caracter personal;

11) să iniţieze şi să desfăşoare anchete de serviciu în vederea examinării sub toate aspectele, complete și obiective a circumstanțelor faptelor;

12) să presteze servicii contra plată pentru persoanele juridice sau fizice în limitele competenței deținute;

13) să exercite alte drepturi prevăzute de legislaţie.

Sarcini:

1) implementarea politicilor statului în domeniul menţinerii, asigurării şi restabilirii ordinii şi securităţii publice, prevenirii, investigării şi descoperirii  infracţiunilor şi a contravenţiilor;

2) asigurarea apărării vieţii, integrităţii corporale, sănătăţii şi libertăţii persoanei, proprietăţii private şi publice, altor drepturi legitime ale persoanei şi comunităţii;

3) asigurarea cooperării cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, societatea civilă, mass-media, precum şi cu organismele internaţionale;

4) asigurarea managementului eficient al resurselor umane, disciplinei şi legalităţii, instruirii şi perfecţionării permanente, protecţiei juridice şi sociale a angajaților, precum și dezvoltarea şi consolidarea bazei tehnico-materiale;

5) consolidarea capacităţilor manageriale ale subdiviziunilor Poliţiei prin monitorizarea respectării legislaţiei, implementării politicilor elaborate de către Ministerul Afacerilor Interne şi controlul modului de aplicare a acestora de către toate structurile din subordine în domeniile lor de responsabilitate, precum şi controlul modului de distribuire şi utilizare a resurselor administrative, umane, financiare şi logistice.